Imagine a toamnei in parcul Gradinii Botanice din Chisinau. Foto: Cristea Iana

pentru mine a trecut, păşesc în iarnă”.
„ De ce bunică încă nu-i zăpadă?!”, bunica zîmbind: „ Iarna e la mine-n plete!”
Îi părăsesc şi merg mai departe. Mă îndrept spre parc acolo e inima toamnei, acolo e pînza unde-şi poate întinde culorile-i preferate.
Îmi pare că o urmăresc, cîţiva copaci mai sunt verzi, aici nu a reuşit să-şi încerce peniţa.
E frig! Vîntuleţul rece mi-a colorat obrajii şi nasul. E pustiu. Cine vine să vadă parcul în aşa vreme. Doar doi hulubşi mai string seminţele-n fugă ce s-au ascuns sub covorul frunzelor. Mă privesc cu curiozitate şi nu se tem să ciupească la picioarele mele.
Privesc spre cer norii fug şi spre alte meleaguri să anunţe de toamnă. Un cîine vagabond a alungat hulubaşii şi s-a culcat la piciaorele mele. Privea cu ochi întrebători: „ Ai ceva să-mi dai” sau „ ce se întîmplă mai ieri era cald?!”
Mie frig! Aşa că mă îndrept spre staţie. Aştept! Aici sunt toţi în aşteptare.
De ce? E toamnă!
Şi ce? E frig!
Aglomeraţie! Toţi doresc să reuşească să urce în trlolebuzul cald. Mă aşez pe scun şi privesc pe geam. Stropi de ploaie umbrele, frunze, oameni alergînd, şi doar ea toamna nu se grăbeşte, mai sunt două luni de toamnă în oraşul grăbit.
Cristea Iana, gr. 062

Imagine a centrului de carte germană “Deutscher Lesesaal”, in incinta bibliotecii municipale "B. P.Hasdeu", foto: Cristea Iana

Centrale. În legatură cu acest eveniment, în decembrie vor avea loc o serie de manifestări culturale, care se vor finaliza cu un tîrg de crăciun, organizat în scopuri caritabile.
Scopul centrului, informarea si promovarea al portretului Germaniei, în Europa şi respectiv în Moldova, promovarea culturii şi limbii germane.
Cine totuşi cureaza acest centru? Ne informează reprezentanta centrului Coseac Daniela: “În Moldova, de fapt nu avem Institutul Goethe (este un institut care promovează cultura şi limba germană în străinătate), reprezentanţi ai acestui institut sunt ţările noastre vecine, la Bucureşti şi la Kiev, la noi de fapt avem doar reprezentanţa “Deutscher Lesesaal” care este sub egida Geothe Institute din Bucureşti, ce susţin centru cultural cu literatură.”
Astfel, dacă păşesti în Biblioteca B.P. Haşdeu şi urci la eatajul doi descoperi o adevărată bibliotecă, bazată pe cultura germană. Printre medii prezente în sală pot fi găsite informaţii despre Germania în limba germană: cultură, politică, economie, ştiinţă, istorie, geografie.
Limba germană ca limbă strănă: Manuale; Texte pentru audiere pe casete; Materiale didactice (utile pentru studenţii de la Litere şi Limbi Străine)
Lexic: dicţionare, enciclopedii, lucrări de referinţă, medii tipărite si audio-vizuale, cotidiene si săptămânale, reviste şi ziare germane casete cu muzică şi literatură, casete video, DVD, acces la internet etc.
Poti să lucrezi atît în cadrul bibliotecii cît şi să iai la împrumut literatură la domiciliu timp de doua săptămîni.
Tot odată centrul organizează şi cursuri de limba germană. După spusele Danielei Coseac (reprezentanta centrului) aici pot veni doritori de toate vîrstele: “ elevii vin pentru a aprofunda cunoştinţele, studenţii vor sa aplice la o bursă să plece în străinătate, cei mai în vîrstă pentru viaţa profesională, pentru carieră”.
Dar ce-i totuşi cu bursa oferită studenţilor absolvenţi?
Centrul nu oferă burse el doar informează studenţii despre o eventuală bursă, sau sunt invitaţi reprezentanţi din Germania.
Cu bursele ca atare se ocupa Serviciul de Schimb Academic German, însă aici în centru au loc adesea manifestaţii informaţionale. Studenţii vin să asculte un reprezentant din acest serviciu care oferă informaţii concrete referitor la burse, condiţii, cum trebie de aplicat, de ce documente au nevoie etc.

Cu ce te poate ajuta pe tine centrul!
Doresti sa iai o bursă peste hotare, vino şi informează-te, studiază, şi ia masterul sau doctorul în Germania unul din cele mai dezvoltate state din Europa.
Cristea Iana, studentă la anul III, Facultatea de jurnalism şi ştiinţe ale comunicării.

Imagine de la lansarea discului cintaretii Diana Grigor. Centru Diana Grigor, stinga Inesa Stratulat, dreapta Alex Bivol. Foto: Cristea Iana

Proiectul este întitulat „pentru inceput” iar videoclipul este filmat pentru noua piesă în limba engleză „Iears of the sun” text si compozitor Eugeniu Doibani. Albumul mai include piesele noi: “Retro iubire”, “Numai tu”, “Sati stai” , “Get up and dance” etc.
Cu ocazia acestei manifestări să o felicite pe tînăra interpretă au venit prietenii cologii, cît şi vedetele autohtone, cum ar fi Alexa, Adrian Ursu, Inesa Stratulat etc.

Videoclipul a fost filmat trei zile, vara aceasta iar prigătirea albumului i-a luat cîţiva ani de zile, prezentare albumului urma să fie primavara trecută însă din motive personale am lăsat pentru toamnă astfel că albumul include şi piese mai vechi din 2005, 2006” ne comunică Diana.
Albumul cuprinde piese semnate de Adrian Ursu , Eugeniu Doibani, Ioana Sulac, L. Burlea. Regizor la videoclip este Inesa Stratulat şi Alex Bivol, acesta fiind al treilea videoclip făcut de ei pentru Diana, altele doua fiind pentru pisele „Spune da sau nu” şi „Get up and dance”.

Uite că şi pămîntul moldav întîlneşte talente ce se sbat pentru adeverirea visului. Matuşca Maria Saratean, absolventa Universităţii de Artă din România, mamă a

Imagine a lucrarii neterminate in mozaic a Mariei Saratean, de la Manastirea Frumoasa. Foto: Maria Saratean

trei copii, reuşeşte să-şi facă visul realitate. Dacă mergi la mănăstirea Frumoasa (r-ul Călăraşi) găseşti o mulţime de lucrări făcute în mozaic religios cît şi picturi de icoane. Ea este femeia implinită, cea ce merită a fi aplaudată.

Unde v-aţi făcut studiile?

Studiile mi le-am făcut la Liceul de Artă din Iaşi şi apoi la Bucureşti la Universitatea de Artă, facultatea de Artă Murală şi în cadrul acestei secţii era grupa de Iconografie. Dar sa fiu sinceră de mult timp mi-am dorit să pictez icoane, înca din anii de liceu şi uite că visul meu s-a împlinit.

Cum aţi ajuns la Bucureşti, v-a îndemnat cineva?

Cred ca a fost mai mult un ajutor dat de la Dumnezeu, pentru că a fost un noroc că am ajuns acolo. Pentru a veni la Iaşi m-au ajutat mai mult părinţii şi mi-am dorit să rămîn acolo să-mi continui studiile dar pentru noi basarabenii nu mai erau locuri aşa ca am fost nevoită să aleg între Timişoara, Bucureşti şi Cluj. Am ales ceea ce îmi era mai aproape. Şi nu regret pentru că mi s-a dat o şansă mare de a studia la Universitatea de artă din Bucureşti, mulţi colegi de-ai mei şi-ar fi dorit să ajungă acolo.

Dar de unde vine această dorinţă mare de a picta icoane?

Aş spune că vine de la părinţi, tatăl meu fiind preot am fost educată cu toate tradiţiile religioase. Dar cred că mai mult vine din interior pentru că dacă nu ai dragostea faţă de o astfel de artă nu poţi realiza nimic.

Cum aţi ajuns să faceţi şi mozaic religios?

Mozaicul este una din tehnicile vechi folosite încă din antichitate, este şi ceea ce am învăţat să fac, fiind la facultatea de artă murală. Este o tehnică durabilă în timp, fresca, mozaicul au fost folosite pentru ca locaşurile sfinte să fie trecute în timp. Astfel ca avînd ocazia de a face lucrări în exterior am propus mozaicul. Ceea şi ce am făcut la Mănăstirea Frumoasa. În prezent este unica mănăstire care dispune de atîtea mozaicuri.

Cît timp v-a luat realizarea acestui proiect, aţi stat mult la Frumoasa?

Pentru mine mănastirea întotdeauna a fost un loc de refugiu, unde poţi să-ţi găseşti liniştea sufletească. Ocazia de a lucra în cadrul unei mănăstiri a fost binevenită şi chiar m-a bucurat mult. Da poate pe parcursul şederii în mănăstire au fost zile bune şi zile rele şi e normal să fie aşa atunci сînd lucrezi. Dar oricum a fost o perioadă plăcuta mai ales că nu am lucrat singuară, am lucrat împreuna cu măicuţele le-am implicat şi pe ele, că este imposibil să te descurci de una singură. Chiar şi copii au fost implicaţi de la şcoala de iconografie. Pentru că anul acesta s-a deschis o şcoală de iconografie din cadrul mănăstirii, copiii au putut să vadă procesul de lucru din interior.
Materialul de bază pentru această tehnică este piatra de moranium dar pentru că costă foarte scump şi nu este prea accesibilă, am recurs la folosirea faianţei, poate pentru cineva care este specialist în domeniu poate să apară critici la adresa acestor lucrări dar cei ce care apreciază cu adevărat arta cred ca le-ar părea frumos.

Dar unde găsiţi sursa de inspiraţie pentru a realiza astfel de lucrări?

Ca şi orice pictor gasesc surse de inspiraţie, mai ales în arta iconografiei unde sunt anumite canoane care trebuie să le respecţi atunci mergi deja la izvoarele vechi, adoptînd la spaţiu care se permite. Ţinînd cont de toate acestea poţi să ajungi să vezi imaginar şi lucrarea proprie. Tema de la care porneşte lucrarea este icoana însăşi. Lucrările realizate de mine sunt originale prin forma, tehnica folosită, dar de fapt izvoarele deja există, doar că eu le-am realizat sub prisma mea de vedere.

Aţi realizat în acest răstimp mai multe lucrări, care dintre ele este cea mai reprezentativă pentru dumnavoastră, cea cu care vă mîndriţi?

Cu toate mă mîndresc căci toate sunt ale mele, dar cu adevărat există o lucrare la care ţin cel mai mult, este lucrarea “Maica Domnului“ care este chiar la poarta Mănastirii.
Alte lucrări ar mai fi “Cei opt arhangheli”, deasupra cupolei, “Cei patru evanghelişti” la turlă, acolo unde sunt clopotele. În faţa acestei mănăstiri fiind harmul mănăstirii Adormirii Maicii Domnului este icoana mare cu “Adormirea Maicii Domnului”, şi la poarta mănătirii este “Sfînta treime” şi două lucrări pe o parte şi pe alta „Maica Domnului” şi „Tudose Paisie” pentru ca el e fondatorul acestei mănăstiri. Mai sunt şi picturi cum ar fi la biserica Sfîntu Dumitru am icoana cu “Sfîntul Dumitru”, la Frumoasa icoana cu “Sfîntul Nicolaie”. Poate nu sunt atît de multe dar pentru mine ele sunt foarte importante pentru ca au implcat multă truda şi intreaga familie.

Acum dupa ce aţi realizat acest vis la ce vă gîndiţi pentru viitor?

Visul de mai departe este să fac cît mai multe lucrări şi mai calitative, să ajung şi să-i învăţ şi pe copiii mei, dacă mulţi părinţi nu doresc ca ei să îmbrăţişeze profesia lor, uite ca visul meu este ca macar unul dintre copii să mă urmeze.

Sunteţi soţia unui preot, cum e să fii o preoteasă modernă?

Sa fiu sinceră e destul de complicat, căci nici nu doreşti să rămîi în umbra tuturor ai vrea să fii în pas cu toată lumea, dar oricum cu bunul simţ, nu exagerat. Trebuie să urmezi anumite reguli, nu poţi să fii poate întotdeauna aşa cum vrei dar, odată ce ţi-ai ales de la bun început această cale trebuie sa fii conştientă că asta-i crucea care o ei şi trebuie să o duci cu demnitate. Dar nu aş spune că mii greu, pentru că am crescut într-o familie de preot.

Aţi avut ocazia să plecaţi peste hotare, unde aţi mers?

Da, cu adevărat a fost o şansă foarte mare pentru ca avînd dragostea faţă de mozaic am avut ocazia să merg în Italia unde am vizitat mai multe oaraşe, Ravena, Veneţia, Milano, Padova unde sunt o mulţime de mozaicuri. Chiar fiind acolo în Italia mă gîndeam că mi-ar place să fac şi eu astfel de lucrări. Una este cînd priveşti lucrările pe foaie şi cu totul alta e să le vezi în realitate.

Cu ce vă ocupaţi acum?

Acum mai mult timp petrec acasă pentru că am trei copilaşi, două fetiţe care merg la grădiniţă şi un băieţel de jumătate de an. Dar totuşi încerc să-i ajut şi pe copiii de la Frumoasa de la şcoala Ioan Damaschin unde sunt profesoară şi director adjunct, vara trecută am organizat şi o şcoala de vară pentru copii de acolo, unde au putut învăţă multe lucruri frumoase despre iconografie.

Ce aţi dori să le transmiteţi celor ce apreciază arta iconografică.

Da aş dori să transmit un mesaj preoţilor, cei ce doresc să facă ceva pentru biserică pentru mănăstire să ia ceea ce-i de valoare şi să nu alerge să facă lucruri care sunt mai ieftine şi comerciale şi chiar daca costă un ban mai mult să se gîndească că ceea ce fac, fac pentru viitor, pentru că noi ne trecem iar lucrurile frumoase rămîn urmaşilor noştri.

Imagine a trupei "Integro" la concertul de binefacere pentru copiii cu dezabilitati fizice. Foto: Cristea Iana

Duminica aceasta locuitorii capitalei au aprins o lumina de speranţă în sufletele copiilor invalizi. Am asistat la un act de caritate despre care merită să fie scris. În incinta Filarmonicii Naţionale a avut loc concertul de binefacere pentru copii cu dezabilitati.

Publicul a asistat la un show profesional de muzică art rock, iar toate mijloacele achiziţionate au fost transmise Asociaţiei Mamelor şi Copiilor cu nevoi speciale “Îgeraşul”. La concert a mai participat trupa “Paralela 47″ care a susţinut acest act de binefacere aducînd publicului unele din cele mai cunoscute piese. La drept vorbind această donaţie este prima contribuţie pentru copii bolnavi de paralizie cerebrală infantilă (PCI), una dintre cele mai grave afecţiuni ale coloanei vertebrale. Dar totuşi scopul primordial al acestei asociaţii este de a deschide un centru pentru copii bolnavi de PCI unde v-a fi folosită o nouă metodă de tratare a acestei boli şi anume Ipoterapia (tratamentul cu ajutorul caiilor). Ipoterapia nu este altceva decît o metodă de gimnastică curativă unde ca instrument de reabilitare figurează calul, însăşi procesul călăririi şi gimnastica sunt efectuate de către pacient. Această metodă acţionează asupra organizmului uman prin doi factori psihogen şi biomecanic. Micuţii călăreţi îşi depăşesc astfel fobiile psihologiceşi dificultăţile fizice, datorită motivaţiei puternice care se consolidează în procesul învăţării călăririi.
Centre de ipoterapie sunt organizate în multe ţări ale lumii. În SUA activează mai mult de 1000 de astfel de centre, iar în Marea Britanie sunt formate în jur de 700 de grupe în care se reabilitează 26 de mii de oameni în an. Astfel preşedintele ONG-ului, Vladilena Ţârdea, şi ea mamă a unui băieţel de 4 ani cu paralizie cerebrală împreună cu Alexandr Şarov – directorul executiv al asociaţiei, student al Universităţii de Stat de Medicină şi Farmaceutică „N. Testemiţanu”, au hotărît să deschidă primul centru de reabilitare cu metodă de ipoterapie.
Un astfel de centru se află şi în Odesa este gratis însă pentru părinţi este foarte greu să se deplaseze cu copiii atît de departe şi nu au bani pentru a se întreţine atîta timp cît durează cursul de ipoterapie. “Avem nevoi de un centru al nostru, deschis aici în Moldova deja am şi semnat un acord cu administraţia Grădinii Zoologice din Chişinău, care a fost de acord să ne dea trei cai” ne comunică Alexandr Şarov. Însă cheltuielile pentru întreţinerea unui atfel de centru sunt foarte mari, este nevoie de circa 1 mln lei anual. Asociaţia doreşte ca acest centru să fie gratis astfel că ei încearcă să ducă tratative cu diferiţi agenţi economici care i-ar ajuta să facă un pas înainte. Deschiderea centrului este preconizată pentru începutul lunii mai a anului 2009.
Acesta v-a fi primul centru din Moldova care v-a presta servicii de ipoterapie.
Şi acest prim pas aţi oferit chiar voi, locuitorii capitalei cei care aţi mers la concert şi aţi donat puţinul ce-l aveţi oferind o şansă acestor copii.

SONDAJ DE OPINIE

“Postul de televiziune ProTV Chişinău subminează interesele naţionale ale Republicii Moldova”, a declarat deputatul Vasile Secăreanu, zguduind astfel întreaga breaslă din Chişinău şi din republică. ProTV este unul din puţinele posturi ce duce o politică echidistantă, abordînd mai multe puncte de vedere asupra unui subiect. Evident că aceste atacuri la adresa postului sunt legate nemijlocit de apropierea alegerilor parlamentare, care o dată cu dispariţia lui ar facilita mediatizarea „obiectivă” a scrutinului din 2009.

Totodată la 21 decembrie expiră licenţa ProTV-ului astfel că guvernarea încearcă din răsputeri să facă aşa ca în nici un caz să nu-i mai fie prelungită. Am dorit să află ce cred cetăţenii acestiu stat despre tentativa de a sugruma vocea liberă a unui post de TV, deocamdată unul din cele mai profesionoiste, ca4re este părerea lor despre declaraţia lui Secăreanu şi cum văd ei viitorul acestui post de televiziune.

Valeriu Vasilica: „Cred ca asistam la momentul culminant de momopolizare a presei de catre coalitia de guvernamint, trebuie sa amintesc ca momentul chee a constituit distrugrertea, Antenei C, EuroTv, Info Prim, in acel moment nimeni nu a putut sai apere pentru ca astia daca incleasta ca lupul apoi nu dau drumul. Eu revin la o declaratie pe care o facuse publica liderul ppcd, inainte de distrugerea posturilor EuroTv si Antena C:”nu credeti ca vor fi privatizate posturile, va dau cuvintul meu de onoare”, e un fel de a intelege notiunea onoare dar astea sunt instrumentele si comportamentul lor. Cred ca este momentul culminant al obrazniciei de presiune si falseizm politic,cind ceea ce isi construiesc politicienii in cap isi permit sa dea drept adevar, fara sa se sinchiseasca. Este o agonie, pentru ca sintem la sfirsitul unui mandat al acestei coalitii, sintem in preajma alegerilor parlamentare, asa ca ei vreau sa se asigure nu doar cu un nou mandat ci si cu permanentizarea influentei asupra mass media.Ceea ce fac ei acuma poate ca na visat nici regimul comunist, pentru ca si peatunci existau materiale critice, acum guvernarea nu accepta nici o critica la adresa lor. Posibil ca postul sa fie inchis pentru ca astia inghit totul in cale si este posibil de stopat doar daca in 2009 vom face o alegere pe masura. Vreau sa zic ca este un atac aspupra preseii, un atac deschis, pentru a-si forma propria presa, dar aia nu e presa.”

Luca Rodica, studenta:” Domnul Secareanu mai intii sa raspunda la inttrebarea cine sta in spatele Eu Tv. Mi se pare ca vor mai multa publicitate, au putin la Eu Tv, chiar daca sta cineva in spatele acestui post de televiziune el nu are dreptul moral de a pune asa intrebare stiind ceeea ce se intimpla la Eu Tv. Consider ca din toate posturile de televiziune ProTv cit de cit infoirmeaza obiectiv populatia, chiar daca mai fac ei spectacole sau shouri la stiri oricum ei ramin pina cinsd primiii pe lista”

Capcelea Irina, studenta, :” Domnul Secareanu ne propune cred ca o alta optiune Eu Tv care dupa parerea lui este o televiziune mult mai obiectiva si mult mai corecta. Crde ca stiri mai interesante si mai obiective ne propune pina cind Protv si Tv 7. Cred ca comentariile dumnealui arata fata adevarata a partidului ppcd, oglindeste parerea lui Rosca si Cubreacov. Nici nu e nevoie sa atragem atentia la spusele lor, sunnt declaratii carora nu le dau doi bani. Nu cred ca postul va fi inchis doar daca statul Moldav are milione nu are de cit sa incerce.

Tudor Darie :„ Consider ca este un scenariu preelectoral, acest atac asupra ProTv-ului este doar un prim pas di acest scenariu.Vreau să reaminresc că peste două luniexpiră licenţa de emisie a ProTv Chişinău, iar aceste declaraţii pun într-o lumină negativă postul respectiv, ceea ce scade şansele lui de a obţine o nouă licenţă. În cazul în care v-a fi închis acest postde televiziune( deşi eu cred că nu se v-a întîmlpa acest lucru, sunt riscuri prea mari pentru comunişti), atunci toate aceste acvţiuni vor avea efect de bumerang, de băţ cu două capete care se vor întoarce asupra coaliţiei roş- oranj. Aş vrea să menţionez şi un alt aspect chiar ieri am primit un document de la Comisia din Veneţia, semnat şi de OSCE, ODIHR în care se menţionează expres că , în ultima perioadă s-au înteţit atacurile la adresa mass media şi în acelaşi timp postul public de televiziune nu oferă puncte de vedere diferite referitor la situaţia din societate. Dacă ne referim la declaraţiiile lui Secăreanu , ea este foarte părtinitoare pentru că el se face a nu vedea situaţia de la postul public de televiziune care este de partea PPCD-ului. Sper că CCA v-a avea suficientă maturitate şi independenţă în adoptarea decizilor ca să prelungească licenţa de activitate a postului.”

Petru Bogatu, jurnalist-„ Cred că acest gest făcut de Ştefan Secăreanu în numele PPCD-ului este incalificabil, pentru că postul Pro-Tv Chişinău a fost atacat de o manieră antidemocratică, aş spune chiar „kaghebistă”, pentru că atunci cănd presei i se aduc astfel de acuzaţii precum că ea ar submina statul şi interesele naţionale, pare a fi un limbaj din arsenalul propagandei sovietice. Presa prin funcţia ei şi misiunea pe care o are, trebuie să manifeste o atitudine critică, să fie cea care supraveghează activitatea puterii politiceşi, din acest punct de vedere, este de datoria presi să fie în serviciul publicului.Consider că gestul lui Secăreanu este sinucigaş pentru PPCD, partid considerat proeuropean, proromânesc dar care atacă un post românesc de televiziune cu renume europen şi chiar modial. Bănuiesc că pepecediştii acţionează ca nişte idioţi, utilicomuniştilor, pentru că partidul de guvernămînt vrea să scoată castanele din foc cu miinele altora”

Ludmila Deliu, studentă:” Nu suţin declaraţiile lui Secdăreanu, dar nici nu consider că acest post de televiziuneeste chiar atît de echidistant. Sunt unele subiecte în care nu este obiectiv. Pe alocuri jurnaliştii sunt părtinitori. Mă refer la subiectul care viza minorităţile sexuale. Personal am fost implicată atunci şi am văzut că nu sunt chiar atît de corecţi.”

Cristea Iana, gr.62

Imagine din fata Muzeului National de Istorie si Arhiologie, piedistalul pa care a fost statuia "Lupoaica Romulu si Remus". Foto: Cristea Iana

Acum trei ani Muzeul Naţional de Arhiologie şi Istorie a pierdut una din cele mai înseminate sculpturi, monumentul “Lupoaica- Romulus şi Remus”. Monumentul s-a dărâmat din cauza că nu a fost curăţat de deşeurile formate în urma turnării. În interiorul monumentului au fost nişte pori prin care a intrat apa, iarna apa a îngheţat, iar gheaţa a rupt această sculptură în bucăţi. Am încercat să aflăm totuşi care este cauza tărăgănării Muzeului şi Ministerului Culturii de a restaura simbolul latinităţii.
La 16 aprilei 2005 Consiliul de experti pentru protecţia monumentelor istorice a examinat problema restaurării sculpturii “Lupoaica- Romulus şi Remus”. Conform deciziei acestora restaurare urma să se efectuieze prin demontare şi turnare din acelaşi material adică din bronz şi aceeaşi parametri fizici.

Conform ordinului Ministerului Culturii şi Turismului nr. 242 din 12 augut 2005 restaurarea trebuiau să o efectuieze specialiştii cu experientă în domeniu. Avînd în vedere că devizul pentru restaurarea sculpturii stabilit în 2005 de către SA “Restauratorul” a fost estimată nejustificat în suma de un million 136 mii lei, astfel procesul de restaurare a fost imposibil şi stopat. Abia peste doi ani, la 15 ianuarie 2007, Muzeul a organizat o comisie de profil din specialişti de la Uniunea Artiştilor Plastici şi Academia de Ştiinţe a Moldovei, reprezentanţi ai Ministerului Culturii şi Turismului şi Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei în vederea organizării licitaţiei pentru restaurarea sculpturii. La licitaţia din 31 ianuarie 2007 a câştigat proiectul propus de Anstec Met SRL. Devizul de cheltuieli pentru restaurarea sculpturii propus de această întreprindere constituie aproximativ 122 mii lei, iar pentru amenajareateritoriului 360 766 lei. În total 509 757 lei, sumă estimată pentru întregul proiect.

Astfel, lucrările de restaurare au demarat în iunie 2007. Dar şi aici cu ghinion.
Exact un an în urmă, în timpul campaniei electorale, apăruseră indicaţii de la Minister ca Lupoaica să fie amplasată pe piedestal. Specialiştii de la Anstec Met SRL s-au apucat de lucru. Sculptura a fost supusă unor proceduri tehnologice preliminare a fost curăţat corpul sculpturii. Potrivit investigaţiei făcute de” Ziarul de Gardă” nu cu mult timp înainte de Ziua Independenţei de anul trecut, 27 august 2007, Eugen Sava, directorul muzeului i-a dat un telefon lui Vasile Şelaru, directorul general Anstec Met SRL prin care îi spune să stopeze orice lucrare. De ce? «Pentru că la alegerile locale PCRM a pierdut cursa electorală», explică Vasile Şelaru. «În cazul în care câştigau alegerile, noul primar comunist, în frunte cu ex-premierul Vasile Tarlev, ar fi venit la monument cu flori şi tricoloruri. În cazul în care aceşti au pierdut, lucrările au trebuit stopate». Transmite „Ziarul de Gardă”

După spusele directorului adjunct al muzeului Aurelia Corneţchi restaurarea întru totul depinde de alocarea banilor, doar la 29 iunie 2007 conform actului adiţional între SA Tracom şi Muzeul National de Arhiologie şi Istorie a fost efectuat procesul tehnologic de tratare termică a sculpturii, în acest scop muzeul a alocat 2 300 lei din mijloacele speciale, „La moment, sculptuara dupa prelucararea tehnologică preventivă, se află în atelierul firmei Antec Met SRL, pentru a finaliza lucrările şi amenajare teritoriului sunt necesare invetiţii bugetare.”

Timp de trei ani sculptura se tot restaurează, dacă v-a continua tot aşa v-a dispărea şi inscripţia de pe piedistalul unde cîndva a stat Lupoaica „Monumentul este în proces de restaurare”. Se v-a uita căci, Ministerul Culturi nu are resuse financiare pentru acest proiect…

Copii Centrului de zi "Vis"(centru pentru copii social-vulnerabili) confectioneaza mici statui din plastelina. Foto: Cristea Iana

Nu merită să plingi pentru nimeni, iar cel ce merită nu te face să plîngi.

Părinţi plecaţi peste hotare, sărăcie, abuzul de alcool toate aceste duc la creşterea unei noi generaţii.

Generaţie ce nu este gata pentru viaţă în lumea mare, ce nu îşi închipuie ce este un cîntec înainte de culcare sau o jucărie la ziua de naştere. Da, e o realitate sumbră ce doare, dar e realitatea noastră. Dar se găsesc oameni care pot să ajute aceşti copii. Am mers în comuna Băcioi ca să vedem un centru comunitar pentru copii socali-vulnerabili.

Centrul Comunitar „Vis” este o instituţie ce are ca scop susţinerea şi integrarea socială a copiilor în dificultate. Centrul a fost deschis în incinta şcolii primare din localitate de Asociaţia Keystone Moldova cu suportul Comisiei Europene, a centrului de zi „Speranţa” şi a primăriei Băcioi.

Beneficiarii serviciilor centrului sunt 22 de copii care provin din familii social vulnerabile şi copii cu dezabilităţi cu vîrsta cuprinsă între 7 şi 12 ani.

Drept obiectiv principal centrul işi propune crearea unui mediu sigur şi prietenos, în care copiii să beneficieze de ceea ce au mai mare nevoie: instruire în diferite domenii, activităţi creative şi distractive, deprinderi de viaţă, gimanstică, consolidarea şi susţinerea familiilor ce cresc şi educă copii.

Toate acestea se fac ca într-un final toţi copii să facă parte din societate, să aibă posibilitatea să înveţe împreună şi să dispară prejudecăţile legate de copii cu deficienţe fizice, care provin din familii monoparentale, social-vulnerabile sau ai căror părinţi sunt plecaţi peste hotarele ţării.

Totodată, echia de pedagogi, îşi orientează activitatea şi spre mobilizarea şi implicarea comunitară în soluţionarea problemelor sociale din localitate. Din cadrul colectivului implicaţi în activitatea centrului fac parte 6 membri, dintre care: Liliana Celcinschi, directorul centrului, Iulia Prepeliţă- orientatre vocaţională şi pictură, Donciu Veronica- asiatent social, Ciobanu Veronica – psihopedagog, Vladimir Petrache- muzica, Tamara Erhan-limba engleză.

Încăperea centrului comunitar dispune de condiţii confortabile.La dispoziţia copiilor sunt două săli mari în care au loc activităţile. În una din săli se desfăşoară activităţi educaţionale iar cealaltă este destinată activităţilor sportive.

Deasemenea centrul dispune de o bucătărie, sală de baie şi un oficiu. Pe lîngă activităţile cotidiene copii găsesc aici un al doilea cămin, un loc unde li se acordă o atenţie deosebită, avînd posibilitatea să se manifeste, să-şi expună emoţiile şi să-şi dezvolte capacităţile.Centrul ajută copii material, adică le acordă hăinuţe, masa o dată pe zi etc.

Profesorii sunt foarte mulţumiţi de succesele copiilor ”La început, Silvia era foarte închisă în sine, timidă nu putea să deseneze, iar punîndu-i la îndemînă pensula şi acuarelele nu ştia ce să facă cu ele… Însă cu timpul, s-a dovedit a fi o pictoriţă foarte bună. Acum Silvica se exprimă foarte liber şi este mai îndrăzneţă cu colegii ei de grupă, ceea ce i-a prins foarte bine la şcoală” ne comunică psihopedagogul centrului Ciobanu Veronica.

Potrivit coordonatoarei centrului Liliana Celcinschi din cei 22 de copii beneficiari, 19 sun şcolarizaţi iar 3 copii sunt diagnosticaţi cu paraliză cerebrală infantilă ”aceşti copii de fapt sunt şcolarizaţi însă nu au posibilitate să vină la şcoală care şi ea la rîndul său nu este dotată pentru aceşti copii, chiar ne pare rău că centrul pînă cînd nu dispune de transport de altfel i-am fi adus noi”.

Activind un an şi jumătate centrul a găzduit 56 de copii, care deacum sunt absolvenţi, dar ei tot se întorc să vadă casa ce i-a unit ce le-a arătat o altă lume mult mai blîndă şi mai bună. E bine că aici au putut să se simtă fericiţi, că au putut conta pe cineva care să ţină la ei.

La etapa actuală centrul colaborează cu şcoala primară din c.Băcioi, Centrul Comunitar „Unitatea”, s. Tudora, rn Ştefan Vodă, Centrul de zi „Speranţa”şi organizaţia „Children on the edge”

Keystone Moldova este o organizaţie neguvernamentală, non-profit, apolitică, cu statut juridic. A fost fondată în 2004 cu susţinerea Keystone Human Service, cel mai mare prestator de servicii pentru personae cu dezabilităţi din statul Pensilvania, SUA.

La ora actuală Keystone Moldova implimentează în republică două proiecte: Centrul Comunitar „Unitatea”, s. Tudora, rn Ştefan Vodă şi Centrul Comunitar „Vis” din com. Băcioi.

]]> http://cristeaiana.wordpress.com/2008/10/27/un-vis-implinit/feed/ 0 cristeaiana dscn1243 http://cristeaiana.wordpress.com/2008/10/27/toamna-sezonul-nuntii/ http://cristeaiana.wordpress.com/2008/10/27/toamna-sezonul-nuntii/#comments Mon, 27 Oct 2008 10:42:02 +0000 cristeaiana http://cristeaiana.wordpress.com/?p=35 ]]>

Foto preluata de pe internet.

Adie a toamnă! Sezon ruginiu cu poamă şi mere. Odată cu el a venit şi vinul, cheful, dansul. Da am intrat în sezonul nunţilor!E octombrie şi miresele aleargă de ici colo să-şi găsească cea mai frumoasă rochie, căci cică ea mireasa e eroina ceremoniei.Dar haide-ţi să o luăm de la capăt şi să asistăm la o adevărată nuntă moldovenească! Ei, ce aţi crezut că vă invit la petrecere?! Nu! Vom sta în culisele nunţii să vedem cum se organizează.

Deci, să mergem!
Nunta este ceremonialul contopirii a două persoane într-una singură, de aceea primul pas pe care îl fac tinerii sunt „Verighetele”.
Verigheta e simbolul nunţii, sigur că pentru o femeie are o însemnătate mult mai mare ca pentru un bărbat. Aşa că bărbaţilor ţineţi buzunarele căci aici aveţi să cheltuiţi o sumuşoară bunicică de bani. Dragostea e dragoste dar mărimea diamantului contează, aşa ca prietenele să moară de invidie.
Dar să trecem la mireasă. Ea în rochie albă, adică- coroniţă, voal, eventual poşetă, pantofi, bijuterii, accesorii, machiaj şi coafură…. Da cîtă bătaie de cap, doar o rochie costă în medie la 5.000 de lei, ei dar aici mai poţi găsi ieşire din situaţie că poţi să o închiriezi. Dar frate dacă-i dai drumul într-un salon, de lei uită, scoate euro! Căci acolo e colecţie franţuzească ce mai vorbă. Aha aţi socotit şi mai adăugaţi costumul mirelui. Da… parcă sau golit buzunarele., dar nu uitaţi unde vom sărbători nunta! Şi îndată ajungem într-un restaurant luxos cu o decoraţie nemaipomenită de crini albi. Aşa-i că vă place, dar să trecem la partea mai puţin plăcută. Ca să închiriezi o sală pentru nuţi sau un restaurant
tre’ să mai dezgoleşti buzunarele încă la vreo 20 de mii de lei şi asta dacă-ţi merge! Dar să nu uităm de şaretă! Ştiţi cum îşi inchipuie mireasa nunta?! Tot ce am pomenit mai sus şi un cal alb adică o limuzină cu păpuşă-n faţă! Asta cît mai costă? Aici tu singur îţi alegi, frumuseţea variază la preţ dar nu mai puţin de 10 mii! Uite că a şi venit seara nunţii! Totul e gata şi aşteptăm nuntaşii, dar staţi ceva lipseşte. Unde-s lăutarii ca să-ncingem hora mare!
Trebuie să găsim şi adevăraţi muzicieni ca să ţină minte lumea de nunta asta şi să povestească la strănepoţi. Ce-i nuntă fără o horă moldovenească? Sau poate un dans ţigănesc?!
A da şi încă ceva, cred că nu aţi uitat, cu ce bucate veţi impresiona nuntaşii? Am să vă povestesc cum se făcea pe timpuri.
Meniul nu era foarte variat. Mancărurile fiind doar cele tradiţionale la vremea respectivă. Meniul era alcătuit din: măsline, supă cu tăiţei sau borş, rasol cu hrean, galuşte (sarmale) malai, friptură, tocăniţă, plachie, cozonac, tuica, vin. Uneori inainte de masă se servea dulceaţă.În timpul serii, spre sfarşit se facea dansul găinii (găina umpluta era considerată o măncare deosebită). O femeie sau soacra aducea o găina mare prăjită frumos împodobită cu beteala, flori, cu spice de grîu în cioc şi pe langă ea diverse fructe. Se juca un dans şi apoi se duce la naş, care o şi cumpara în mod simbolic; apoi o rupea şi o imparţea celorlalţi meseni. Dacă era o nuntă bogată atunci se aducea un purcel de lapte sau un curcan. Acest ritual se facea la sfarşitul mesei, atunci cand se da darul.
Mireasa dadea daruri naşilor (camăşi cusute de ea, stergare din borangic, perne etc.), socrilor mari (imbracaminte şi şncălţăminte) iar mesenilor, în funcţie de importanţă stergar sau o batistă cusută de ea. Soacra mare îi da la randul ei daruri miresei: cămăşi, costum naţional, macat(cuverturã de lânã, de bumbac etc. (cu desene); scoarţă sau covor care se pune pe pereţi.), foaie de scoarţă, perne, etc. La randul său mirele ofera daruri socrilor mici; pentru soacra mica un cojoc. In funcţie de zona dansurile tradiţionale de nuntă sunt: Polca, Moldoveneasca, Hora, Sârba etc. Spre dimineaţă se face deshobodarea miresei de către nuna şi cateva rude. Îi se da voalul jos şi îi se punea o basma sau o marama ca simbol al femeii măritate şi renunţarea la feciorie. Şi mirele este îmbracat în haine obişnuite de către nun.
Astazi meniul s-a schimbat, nu se mai strigă darul, mirii stau în capul mesei impreuna cu naşii, iar muzica şi dansurile nu prea mai sunt aceleaşi, însa alte obiceiuri cum ar fi gaina naşului, furatul miresei, deshobodarea miresei s-au pastrat în multe locuri. Chiar au şi adus noi obiceiuri de peste hotare, aruncarea buchetului, hulubaşi etc.
Uite că am asistat la o nuntă adevărată, cu obiceiuri cu tot, cu dansuri, cu furatul miresei, artificii, şi nu trebuie să ne pară rău sau să ne gîndim la bani că e un obicei al nostru şi trebiue să îl păstrăm, căci nunta e ca o poartă ce te primeşte într-o nouă viaţă cu un nou început, o nouă cărare ce v-a duce doi oameni.